Osmyum

Iancu de Hunedoara nr. 8A – Dublă nominalizare la Anuala de Arhitectură Bucuresti 2022 – Secţiunea „Arhitectură construită/ arhitectură și patrimoniu” şi Secţiunea „Arhitectura amenajărilor interioare/ amenajări corporate și retail”

Autori: arh. Andreea Maria Marinescu
Birou de proiectare: ANDREEA MARINESCU ARHITECTURĂ

Colaboratori:
Colaboratori arhitectură: stud.arh. Claudia Gușatu, stud.arh. Andrei Popescu
Structura: Concept Structure
Execuție: Elef SuperConstruct / Valentin Botog
Beneficiar: Nicolae Dașoveanu
Finisaje: Osmyum, Publimpres / Tudor Migia, Aluco / Călin Aldica
Iluminat: Profilistled
Foto: Vlad Pătru

Comentariul autorului:

Intervenția arhitecturală presupune reabilitarea și extinderea unei case construite în perioada interbelică, în zona centrală a orașului București, la mai puțin de 150 de metri de Piața Victoriei.
Aparținând stilului modernist cu influențe Art Deco, imobilul face parte dintr-un fragment de țesut urban vechi, caracterizat de înălțimi modeste și case construite la calcan, dispuse în lungul parcelelor, rămase ascunse în spatele fronturilor de clădiri înalte ce flanchează bulevardul principal. Dezvoltată în lungul parcelei, casa existentă are avantajul celor două curți și al celor două accese în incintă, permițând extinderea cu un nou corp de clădire, așezat transversal pe toată lățimea lotului, un volum simplu care se inserează între două fațade existente și se alipește la calcan pe una dintre limitele laterale ale proprietății.

Parterul noii adiții se relaționează cu demisolul casei vechi prin intermediul scării inserate între cele două volume, un gest arhitectural premeditat, necesar pentru a crea o separare și distanțare minime, care permite păstrarea imaginii arhitecturale a casei vechi, dar și iluminarea naturală a spațiilor ei de la nivelurile superioare. În ciuda aspectului compact al volumului, care se deschide spre exterior cu ajutorul a două goluri mari prin care se poate intui spațiul principal, interiorul este unul complex din punct de vedere spațial. Suprafața construită la sol de aproximativ 80 m este divizată în două prin intermediul scării, un spațiu principal generos și unul secundar, de dimensiuni și înălțimi reduse.

Dezvoltate pe trei niveluri către stradă și patru niveluri în spatele lotului, la calcan, spațiile clădirii sunt parcurse succesiv prin accesul pe scara principală generoasă. În afară de rolul de segmentare prin însăși poziția ei, această scară devine motiv de promenadă arhitecturală.
Parcursul spre terasa generoasă din etaj dezvăluie treptat spațiile casei, materiale, texturi și detalii puse în operă cu exactitate. Terasa de la nivelul etajului reia oarecum suprafața curții ocupată la sol, existând în plan amenajarea în viitor a unei grădini verzi. Structura casei este exprimată cu sinceritate, iar închiderile pereților cu zidărie de cărămidă recuperată reprezintă totodată și finisajul final.

Din punct de vedere funcțional, a existat din start o libertate încurajată de către beneficiar, prin care nu a fost impusă o funcțiune anume, în ideea flexibilității și adaptabilității spațiale atat de utile unui scenariu economic bazat pe închiriere. Situația fără precedent care a marcat ultimii doi ani, a dus la tema de proiectare laxă, care să ne ajute să imaginăm un spațiu ce poate adăposti o varietate de funcțiuni.

Culoarea gri cald a fațadei interbelice – aceeași cu a betonului aparent – se perpetuează și în tratarea extinderii, iar asocierea cu galbenul luminos al tâmplăriei, al corpurilor de iluminat și al parapeților metalici înveselește imaginea. Hiatusul dintre cele două corpuri este marcat prin schimbarea culorii împrejmuirii în dreptul porții de la gri la galben. Cele două goluri din fațada principală, mari și nealiniate, mediază echilibrul optim între interior și exterior, precum și continuitatea materialelor de finisare – beton aparent și cărămidă tencuită.

Preluat de pe Anuala de Arhitectură București.